Din intamplare, mi-au facut cu ochiul zilele trecute, din poala unei batranici, niste gutui subtirele si firave, ce tocmai au trecut “invingatoare” iarna lunga si grea, de lunile trecute. Batranica, mirata la inceput, s-a bucurat nespus apoi, vazand ca ii strang cu drag intreaga “gramada” parfumata si cu parere de rau, ca erau ultimele ramase pe acea zi, promite solemn ca am s-o gasesc iarasi in acelasi loc in ziua urmatoare, cu marfa noua, bineinteles !
Si parca, … nu stiu, dar nicicand nu mi s-au parut mai parfumate si bune, gutuile acelea… Ca a fost doar inchipuirea mea, sau doar truda cu care au fost culese si pastrate…nu stiu ! Ce stiu, e faptul ca ma voi intoarce negresit, macar pentru bucuria din ochii ei mari si tristi !
Si, urmandu-i sfatul (auzind ce aveam de gand sa fac cu minunatiile alea parfumate), cand a fost aproape gata dulceata, am “azvarlit” inauntru si un pumn mic de nuci “tavalite” dinainte putin in cuptorul incins.
I-am dat crezare, caci intr-adevar, a iesit o dulceata de vis !
Parfumata si delicioasa, cu miejii aceia crocanti si cu aroma inconfundabila de nuca prajita, ne-a umplut si ne-a desfatat intreaga dupa-amiaza !
Si o lingurita pentru voi ! :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu