No time, no writing ! E drept ca si timpul a fost prea pretios parca in ultima vreme, dar petrecut cu folos !
Asa ca, din dor de primavara mult-asteptata, astern cu drag impresii si fiori de calatorie, de fapt mai mult dintr-o mini vacanta de duminica insorita. Pentru ca tot a fost vreme numai buna de “zambit la soare”, ne-am luat piticii si am plecat hoinari pe meleaguri binecuvantate, locuri de basm, pline de incarcatura duhovniceasca. Am refacut nostalgici acelasi itinerariu “de poveste” din trecute vremuri de demult, de data aceasta in patru (wow ! cine ar fi crezut !!! :)
Si am revazut cu drag manastirile noastre dragi. Am inceput cu Ciolpani (unde am si ramas la masa; daca aveti ocazia, n-o ratati ! bucate cu gust divin, manastiresc, iar maicile, foarte primitoare) si am incheiat cu Cetatea Neamt (in care, daca nu stiati atunci va spun eu! “acolo locuieste Vrajitoarea cea rea din Alba-ca-Zapada, doar ca atunci cand am ajuns noi, nu era … acasa :( “. Primul castel –cetate vazut de fiu-miu de 3 ani – nu mai dau explicatii, sunt de prisos :) !!!
Din nou am reintalnit oameni si locuri demult apuse, dar cel mai mult si mai mult, mi-au ramas in suflet gustul “bunatatilor manastiresti”. Daca veti merge vara pe la manastirile Neamtului veti intalni negresit acele satence insistente ce-si imbie ademenitor trufandalele dulci spre grabitii trecatori. Eu va sfatuiesc sa va opriti un dram de vreme, nu mult, doar cat sa gustati un pic din miresme cu care nu cred ca va veti mai intalni vreodata !
Uitati-va la oameni, vorbiti si intrebati de toate, “gustati” din simplitatea vorbei lor intelepte si veti simti altfel viata ! Si tot de-acolo, am si “furat” retete vechi de bunataturi minunate, pe care abia astept sa le “dau viata in bucataria mea”.
Asa ca, pana una alta, cu ceva tot m-am intors: si anume cu o delicioasa reteta de dulceata, “culeasa” pe furis de la o localnica frumoasa si generoasa, si care arata extraordinar pe masuta cu delicatesuri scoase la vanzare !
Dulceata din melcisori de portocala
Eu am facut o portie micuta, din 8 portocale potrivite ca marime, si vreo 600-700 g zahar. Am luat portocalele la spalat si apoi la decojit. Coaja am indepartat-o cu grija taind-o pe lungime in felii de un cm latime. Am luat apoi fiecare feliuta si i-am indepartat partea alba mai amaruie. De aici incolo a urmat partea cea mai frumoasa: se ia fiecare felie, se ruleaza intre degete si se insira pe o ata, astfel incat sa-i dati forma specifica de melcisori.
Functie de rabdarea cu care sunteti inarmati, procedeul poate dura de la cateva zeci de minute, pana la o ora :) Dupa ce ati ispravit de insirat felioarele parfumate, lasati melcisorii la odihna in apa rece pana a doua zi. Apoi dati-i intr-un clocot, si aruncati apa in care au fiert (cu ea pleaca odata si amarala portocalelor).
Faceti intre timp un sirop din zahar si vreo trei cani de apa si dati drumul melcilor la fiert, la foc potrivit. Cu rabdare, veti vedea ca melcisorii isi vor schimba culoarea si vor deveni luciosi si translucizi. Cand siropul este legat, dati dulceata deoparte si “eliberati” melcisorii. Ei trebuie sa-si pastreze forma.
Puneti dulceata in borcane sterilizate si lasati la odihna.
Ce sa va mai povestesc: ca s-a umplut bucataria si casa de parfum de portocala confiata? Ca sunt o minunatie, aromati si crocanti, tavaliti in siropul delicios ? Nu va mai zic nimic, va las pe voi sa ii degustati, macar virtual …
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu